Pe
data de 15 aprilie s-a stins din viață
celebra
poetă și ziaristă Nina Cassian, rămasă în istorie drept „cea
mai atrăgătoare femeie urâtă din literatura română”.
Este, de asemenea, ziua în care s-a născut actrița britanică Emma
Thompson și în care a început să emită unul dintre cele mai
cunoscute posturi de radio de la noi din țară.
Nina Cassian FOTO Arhivă
Ziua mondială a artei
1879: S-a născut Theodor Capidan, lingvist membru titular al
Academiei Române
S-a născut la Prilep, în Macedonia. După studii liceale efectuate
la Bucureşti, a urmat studiile universitare la Leipzig,
susţinându-şi doctoratul în fi lologia romanică cu teza
„Sufixele nominale în dialectul aromân” (1907), potrivit
dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”.
Theodor Capidan FOTO Arhivă
A fost asistent la Institutul de Limba Română de pe lângă
Universitatea din Leipzig (1907-1909), profesor şi director al
Şcolii Superioare de Comerţ din Salonic, cu limba de predare româna
(1907-1919), conferenţiar (1919-1924), profesor de dialectologie
balcanică românească şi de lingvistică generală la Facultatea
de Litere a Universităţii din Cluj (1924-1937), profesor la Catedra
de f i lologie comparată a limbilor clasice a Universităţii din
Bucureşti (1937-1942).
S-a impus, în special, prin marile monografii lingvistice,
etnografice şi folclorice privind dialectele româneşti
sud-dunărene: „Meglenoromânii. I. Istoria şi graiul lor, II.
Literatura populară la meglenoromâni, III. Dicţionar meglenoromân”
(1925-1935), „Macedo-românii. Vechimea şi însemnătatea lor
istorică în Peninsula Balcanică” (1927), „Aromânii. Dialectul
aromân. Studiu lingvistic” (1932, lucrare distinsă cu Premiul „I.
Heliade Rădulescu” al Academiei Române).
S-a ocupat de studierea fenomenului transhumanţei („Românii din
Peninsula Balcanică. Câteva consideraţiuni asupra trecutului lor”,
1924; „Românii nomazi. Studiu din viaţa românilor din sudul
Peninsulei Balcanice”, 1926), de infl uenţa limbii române asupra
celei bulgare („Raporturile lingvistice slavo-române. Influenţa
românei asupra limbii bulgare”, 1923). A avut preocupări şi în
domeniul toponimiei, prin lucrări precum „Numele geografice din
România. Dicţionar toponimic aromân (1946)”.
În 1941 i-a apărut „Atlasul lingvistic român”. A fost, alături
de C. Lacea, cel mai devotat colaborator al lui Sextil Puşcariu la
„Dicţionarul limbii române”. Membru corespondent (1 iun. 1928),
apoi membru titular (23 mai 1935) al Academiei Române; repus în
drepturi ca membru titular al Academiei Române (3 iul. 1990). A
murit la Bucureşti.
1924: A murit Eduard Caudella, compozitor
S-a născut la Iaşi, tatăl său fiind Francisc Caudella, compozitor
şi profesor. A studiat mai întâi la Scheia şi Iaşi, între
1850-1853, vioară şi teorie-solfegii.
Eduard Caudella FOTO Wikipedia
Şi-a continuat studiile de vioară, armonie şi pian, la Berlin
(1853-1857), Paris (1857-1858) şi Frankfurt-pe-Main (1860-1861),
potrivit dicţionarului „Muzicieni români. Compozitori şi
muzicologi” de Viorel Cosma (Ed. Muzicală a Uniunii
Compozitorilor, Bucureşti, 1970). A fost violonist al Curţii lui
Alexandru Ioan Cuza (1861-1864), profesor de vioară (1861-1901), de
orchestră şi director (1893-1901) la Conservatorul din Iaşi.
A fost dirijor al Teatrului Naţional din Iaşi (1861-1875), al
Trupei germane de teatru din Iaşi (1868-1870) şi al Operei italiene
din Iaşi (1870-1874), precum şi profesor de estetică muzicală la
Universitatea din Iaşi (1875-1877). Violonist concertist, Eduard
Caudella a susţinut o deosebită activitate artistică în ţară şi
peste hotare, în ţări precum Franţa, Germania, Rusia. A scris
studii, articole, recenzii, amintiri, pamfl ete, în: „Muzica”,
„Revista muzicală şi teatrală”, „Curierul artelor”,
„Izvoraşul”, „Arta română” etc.
A cules, a prelucrat şi a publicat cântece populare. A predat
lecţii particulare de vioară, pian şi compoziţie, printre cei
cărora le-a fost profesor numărându-se şi George Enescu. Astfel,
în copilărie, George Enescu a început să studieze sub îndrumarea
lui Eduard Caudella, profesor la Conservatorul din Iaşi, şi tot la
sfatul acestuia George Enescu s-a înscris şi a studiat la
Conservatorul de Muzică din Viena (1888-1894). Eduard Caudella a
condus formaţii de muzică de cameră din Iaşi, a revigorat
activitatea orchestrei Conservatorului, prezentând concerte de
popularizare a creaţiei clasice universale.
Unul dintre cei mai remarcabili compozitori români de la sfârşitul
secolului al XIX lea şi începutul secolului XX, Eduard Caudella a
abordat numeroase forme şi genuri muzicale, remarcându-se în
special în domeniul teatrului muzical. A compus, astfel, vodeviluri,
operete, opere comice, muzică simfonică, muzică de cameră, muzică
corală, concerte pentru vioară şi orchestră, lieduri etc. Amintim
dintre compoziţiile sale: „Petru Rareş”, „Harţă răzeşul”,
„Olteanca”, „Hatmanul Baltag”, „Fata răzeşului”,
„Traian şi Dochia”, „Amintiri din Carpaţi” etc.
A murit la
Iaşi.
1939: S-a născut Nicolae N. Săulescu, inginer agronom, membru
titular al Academiei Române
S-a născut la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Agronomie şi
Zootehnie, Secţia Agricultură, la Bucureşti. În 1972 şi-a
susţinut, la Institutul Agronomic Bucureşti, teza de doctorat
„Contribuţii la ameliorarea grâului pentru productivitate”,
potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”.
Nicolae Săulescu FOTO asas.ro
Din 1982 a devenit şef al Laboratorului de Ameliorare a Plantelor
Autogame. În acelaşi an, i s-a încredinţat responsabilitatea pe
ţară a Programului de cercetări pentru grâu, secară şi
triticale. În 1996 a fost invitat în calitate de „courtesy
professor” la Universitatea statului Oregon (SUA), potrivit
www.acad.ro.
A fost profesor universitar asociat la Universitatea de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti, îndrumător de
doctorate şi şeful secţiei de Ameliorarea Plantelor din cadrul
Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.
Activitatea lui ştiinţifi că s-a axat, în principal, pe două
direcţii: activitatea practică de creare de noi soiuri de grâu (a
introdus 19 soiuri de grâu omologate), cultivate anual pe mai mult
de un milion de hectare în România, Canada, Turcia, precum şi cea
de fundamentare teoretică şi îmbunătăţirea metodelor folosite
pentru crearea de noi soiuri de grâu.
Se numără printre autorii, în colaborare, ai tratatelor: „Câmpul
de experienţă” (1967), „Principii de genetică” (1969),
„Soiuri de hibrizi de plante agricole cultivate în România”,
„Grâul” (1984), „Applications of Physiology in Wheat Breedint”
(2002) ş.a. A devenit membru corespondent al Academiei Române în
1990, iar din anul 2009 este membru titular.
1944: S-a născut Mircea Laurenţiu Popescu, medic, membru
titular al Academiei Române
S-a născut la Câmpulung, jud. Argeş. Şi-a efectuat studiile
liceale la Bucureşti (1957-1961), apoi a urmat cursurile Facultăţii
de Medicină Generală din Bucureşti (1961-1967), unde a obţinut
titlul de doctor în ştiinţe medicale, în 1972.
Mircea Laurenţiu Popescu FOTO Sanatatea Buzoiana
Şi-a continuat specializarea în Olanda (1977) şi SUA (1981). A
parcurs toate treptele ierarhiei universitare: extern (1964-1966),
intern (1966-1968), asistent (1971-1979), şef de lucrări
(1979-1990), conferenţiar (1990-1992), apoi profesor, începând din
1992, la Catedra de Biologie Celulară şi Histologie din cadrul
Facultăţii de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie
„Carol Davila” din Bucureşti. Tot aici a ocupat funcţia de
rector (1992-2004), iar din 1993 a fost numit director al
Institutului de Patologie „Victor Babeş”, conform sursei citate.
De-a lungul anilor, a susţinut o intensă activitate de cercetare
ale cărei rezultate sunt recunoscute pe plan naţional şi
internaţional. Astfel, folosind metode citochimice,
ultra-structurale şi de microanaliză cu raze X, a demonstrat în
premieră mondială rolul fundamental al reticulului sarcoplastic în
reglarea dependentă de calciu a contracţiei musculaturii netede, se
precizează pe site-ul Academiei Române.
Dintre contribuţiile sale mai pot fi amintite cele privind
contracţia muşchiului cardiac şi mecanismele de apărare imună.
Investigaţiile histologice asupra leziunilor miocardice din ischemia
cardiacă l-au condus la indicarea deschizătorilor de canale de
potasiu ca o posibilă profi laxie a leziunilor produse de procesele
ischemice – reperfuzie miocardică, arată aceeaşi sursă. În
ultimii ani, a coordonat echipa de specialişti de la Institutul
„Victor Babeş” care au studiat cu rezultate apreciate ca
revoluţionare rolul telocitelor în regenerarea inimii.
Rezultatele cercetărilor sale sunt concretizate în aproximativ 200
de lucrări, studii, articole, rapoarte, manuale, scrise singur sau
în colaborare cu alţi specialişti, multe dintre acestea apărute
peste hotare. Menţionăm dintre lucrările sale: „Influenţa
sistemului nervos central în fi brinoliză”, „Biologia
celulară”, „Ultrastructural Distribution of Calcium in Striated
Muscle”, „Histologie medicală”, „Tratat de medicină
internă. Bolile cardiovasculare”, „Ghid pentru lucrările
practice în microscopie” etc. „Trecând barierele strict
didactice spre cercetarea fundamentală, acad. Laurenţiu Popescu a
identifi cat, împreună cu echipa sa de la Institutul ‘Victor
Babeş’ şi UMF ‘Carol Davila’, un nou grup de celule cu un
promiţător potenţial regenerativ, o descoperire ce deschide noi
drumuri şi prefi gurează o schimbare radicală a terapiilor de
reparare a ţesuturilor bolnave”, se menţiona într-un comunicat
de presă al UMF „Carol Davila” din 3 august 2015.
A fost ales
membru corespondent al Academiei Române (20 iun. 1995), devenind
apoi, la 21 decembrie 2001, membru titular. A fost vicepreşedinte al
Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Academiei
Polone de Ştiinţe Medicale, al Asociaţiei Americane de Ştiinţe
Avansate şi al Academiei de Ştiinţe din New-York. În 1991 a fost
distins cu premiul „Victor Babeş” al Academiei Române, iar în
1993, cu Medalia de Argint a Academiei din din Paris –
Universitatea „René Descartes”. A murit la 3 august 2015.
1946: S-a născut Zamfir Dumitrescu, pictor
S-a
născut la București. A rămas cunoscut atât ca un talentat pictor,
cât și ca un influent politician român.
Zamfir Dumitrescu FOTO Arhivă
În
cariera sa politică, Zamfir Dumitrescu a deținut funcția de membru
al Parlamentului României în legislatura 2004-2008. Inițial a fost
ales pe listele Partidului Social Democrat (PSD), însă ulterior a
devenit deputat neafiliat începând cu martie 2006. În cadrul
activității sale parlamentare, a fost implicat în grupurile
parlamentare de prietenie cu Australia, Republica Peru și Republica
Finlanda.
Pe
lângă activitatea sa în domeniul politic, Zamfir Dumitrescu a fost
o figură importantă în lumea artistică și academică. A fost
profesor universitar la Universitatea de Arte din București și a
ocupat funcția de președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din
România.
Pentru
contribuția sa remarcabilă la cultura și arta românească, Zamfir
Dumitrescu a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în
grad de Cavaler, în anul 2002, recunoașterea supremă din partea
președintelui României pentru întreaga sa activitate. A
murit
la vârsta de 74 de ani, la data de 6 februarie 2021, tot în
București.
1959: S-a născut actriţa Emma Thompson, actriță britanică
S-a
născut la Londra, Regatul Unit. Cunoscută pentru versatilitatea sa
în actorie, Emma Thompson a cucerit inimile publicului și ale
criticilor deopotrivă, devenind o prezență iconică pe marele
ecran.
Emma Thompson FOTO Getty Images
Cariera
sa a fost marcată de performanțe memorabile, într-o varietate de
genuri cinematografice. Unul dintre rolurile sale definitorii a fost
în comedia romantică „The Tall Guy” din 1989, care a
reprezentat un moment important în ascensiunea sa în lumea
filmului.
A
câștigat numeroase premii BAFTA pentru cea mai bună actriță și
a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru rolurile sale în filme
precum „The Remains of the Day” și „In the Name of the
Father”.
În
anul 1995, Thompson și-a demonstrat și calitățile sale de
scenarist și a jucat în filmul „Sense and Sensibility”, o
adaptare captivantă a romanului cu același nume scris de Jane
Austen. Acest film a fost lăudat de critici și a adus un nou nivel
de recunoaștere și apreciere pentru talentul ei polivalent.
Pe
lângă „Sense and Sensibility”, Emma Thompson a impresionat
într-o serie de alte producții remarcabile. A jucat în filme
celebre precum seria „Harry Potter”, „Wit” (2001), „Pur și
simplu dragoste” (2003), „Angels in America” (2003), „Nanny
McPhee” (2005), „Stranger than Fiction” (2006), „Last Chance
Harvey” (2008), „An Education” (2009), și „Nanny McPhee and
the Big Bang” (2010).
Cu
două premii Oscar la activ și numeroase alte distincții, Emma
Thompson rămâne una dintre cele mai influente și respectate figuri
din industria cinematografică. Talentul său excepțional și
capacitatea de a aduce viață personajelor sale pe ecran continuă
să inspire și să captiveze publicul din întreaga lume.
1964: Cel mai lung pod din lume
S-a deschis cel mai lung pod din lume, care traversează golful
Chesapeake, „Chesapeake Bay Bridge-Tunnel” (28,4 km). După
deschidere a fost desemnat una dintre „cele şapte minuni ale
ingineriei lumii moderne” la nivel mondial.
1989: Se produce dezastrul de pe Hillsborough, soldat cu moartea a
96 de persoane
Tragedia de pe Hillsborough s-a petrecut pe stadionul omonim din
Sheffi eld, Anglia, la un meci din semifi nalele FA Cup dintre FC
Liverpool şi Nottingham Forest FC, disputat pe teren neutru.
Suporterilor echipei din Liverpool li s-a alocat tribuna Leppings
Lane.
Accesul spre aceasta era condiţionat de trecerea prin câteva
turnichete, situate în afara stadionului. Din cauză că unele se
defectaseră, mulţimea s-a aglomerat la cele care funcţionau.
Pentru a rezolva situaţia, şeful de poliţie Ducknfield a cerut
deschiderea unei porţi destinate ieşirii din stadion. Aceasta ducea
către un tunel spre peluză, care şi aşa era deja plină. Astfel,
oamenii care erau în peluză au rămas prinşi din trei părţi de
gardurile de protecţie, iar din spatele lor, lumea nou-venită
continua să intre în peluză, fără să cunoască situaţia deja
existentă acolo.
Cei ce stăteau în primele rânduri ale peluzei au început să se
sufoce şi încercau să urce gardurile de protecţie şi să ajungă
pe suprafaţa de joc. Însă din cauza proastei coordonări a
poliţiei şi stewarzilor, care credeau că astea sunt acte de
huliganism sportiv şi că suporterii vor să intre pe teren pentru a
întrerupe meciul, poliţiştii i-au opit.
Ca urmare, inevitabilul s-a produs, iar în minutul şase al
meciului, o barieră a peluzei s-a rupt şi oamenii din margine au
început să cadă din peluză, unul peste altul. La locul tragediei
au murit 93 de persoane. Alţi doi oameni au decedat, mai târziu, ca
urmare a traumelor. La patru ani de la tragedie, a murit şi ultima
victimă, care în tot acest răstimp a fost în comă. Peste 700 de
oameni s-au ales cu leziuni corporale. Incidentul a rămas cunoscut
ca cea mai mare tragedie din fotbalul european şi una din cele mai
mari din fotbalul mondial.
1993: A început să emită, la Bucureşti, Radio „Pro FM”
PRO
FM, unul dintre cele mai populare posturi de radio din România, a
fost lansat pe 15 aprilie 1993. Deținut de trustul RCS & RDS,
PRO FM a devenit un nume de referință în peisajul media românesc.
Sigla PRO FM FOTO Wikipedia
În
anul 2008, PRO FM și-a extins prezența online, lansând o divizie
exclusivă de radiouri pe internet, care în prezent, are în
portofoliu 19 posturi de radio online.
Din
2009, PRO FM a început să emită și pe frecvențe FM în diverse
orașe din România și în Republica Moldova. Pe 12 septembrie 2010,
postul de radio InfoPro și-a încetat emisia, iar PRO FM a preluat
frecvențele acestuia.
În
decembrie 2014, PRO FM a fost integrat în portofoliul media al RCS &
RDS, alături de alte posturi de radio precum Music FM (acum Digi 24
FM) și Dance FM, în urma unei tranzacții cu grupul CME.
În
februarie 2015, în cadrul unei ședințe CNA, reprezentanții RCS &
RDS au prezentat formatul postului de radio Digi FM, care folosea
frecvențele rețelei InfoPro. Cu toate acestea, PRO FM a continuat
să emită pe frecvențele sale originale, înainte de închiderea
InfoPro, menținându-și astfel statutul de una dintre cele mai
importante și ascultate posturi de radio din țară.
2014: A murit Nina Cassian, poetă, prozatoare şi traducătoare
Poeta Nina Cassian (Renée Annie Cassian) s-a născut la Galaţi. A
făcut şcoala primară şi Liceul „Principesa Ileana” la Braşov
(până în 1935). A studiat, apoi, la Institutul Pompilian din
Bucureşti, luându-şi bacalaureatul în 1942.
Nina Cassian FOTO Arhivă
Începând din 1940, a activat ilegal în mişcarea comunistă. În
1943 s-a căsătorit cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul
Vladimir Colin, de care divorţează în 1948. În 1944, a debutat în
presă, în ziarul „Ecoul”, condus de Miron China Radu
Paraschivescu, sub pseudonimul Maria Veniamin, traducând „Viaţa
odăilor” de Rodenbach şi „Broasca ţestoasă” de Christian
Morgenstern.
A debutat cu poezie în 1945, în ziarul „România liberă”, cu
poemul „Am fost un poet decadent”, notează volumul „Dicţionarul
scriitorilor români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995). În
acelaşi timp, a studiat compoziţia şi pianul cu Măriuca
Cernovodeanu, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, Alfred
Mendelsohn şi Leon Keppler.
În primii ani de după 1944, a compus lieduri, oratorii, cantate,
executate în public cu oarecare succes, arată „Dicţionarul
general al literaturii române”. A debutat cu o culegere de
versuri, în 1947, „La scara 1/1”. A fost redactor la „Rampa”
(1947-1948), unde a semnat cronică dramatică, coregrafi că,
umoristică, folosind pseudonime diverse. În 1948 s-a căsătorit cu
scriitorul Al.I. Ştefănescu (1915-1984). În 1948, a lucrat pentru
scurtă vreme la radio şi ca redactor-şef adjunct la „Urzica”.
În următorii ani, poeta a cedat presiunilor ideologice ale epocii,
devenind una dintre cele mai obediente reprezentante ale
proletcultismului. Reprezentative pentru acea perioadă sunt: „Sufl
etul Nostru” şi „An viu – nouă sute şi şaptesprezece”
(1949), „Tinereţe” (1953), „Florile patriei” (1954),
„Versuri alese” (1955), conform „Dicţionarului scriitorilor
români”. După 1957, a revenit la un lirism autentic cu volumele
„Vârstele anului” (1957) şi „Dialogul vântului cu marea”
(1957), urmat apoi de o reconvertire estetică progresivă în:
„Sărbătorile zilnice” (1961), „Să ne facem daruri” (1963),
„Disciplina harfei” (1965), „Destinele paralele” (1967),
„Ambitus” (1969), „Suave” (1977), „De îndurare” (1981),
„Numărătoarea inversă” (1983) ş.a.
A scris numeroase cărţi pentru copii, între care: „Nică fără
frică” (1950), „Bot gros, căţel fricos” (1957), „Chipuri
hazlii pentru copii” (1958), „Între noi copiii” (1974),
„Jocuri de vacanţă” (1983) ş.a. A tradus din V. Maiakovski,
Moliere, H. Heine, Paul Celan. A scris piese pentru teatru de păpuşi,
după idei de Rudyard Kipling („Elefănţelul curios”, 1967;
„Pisica de una singură”, 1974). În 1969 a primit Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru „Povestea a doi pui de tigru numiţi
Ninigra şi Aligru”. În anul 1985 s-a stabilit în SUA.
A publicat, la început, traduceri din poezia scrisă în limba
română („Life Sentence”), apoi poeme concepute direct în
engleză („Take My Word for It!”, „Blue Apple” şi „Lady of
Miracles”), pentru care a obţinut, în 1994, Premiul „Leul de
Aur” acordat de New York Library.
După 1990, poeta a revenit periodic în România, unde a lansat, în
2003 şi în 2004, primele două volume din jurnalul său
autobiografic, „Memoria ca zestre. Cartea I” (1948-1953) şi
„Memoria ca zestre. Cartea a II-a” (1954-1985), apoi, în 2005,
cel de-a treilea volum memorialistic, „Memoria ca zestre. Cartea a
III-a”. În 2008, şi-a lansat la Bucureşti antologia de poezie
„Spectacol în aer liber” şi colecţia de nuvele de dragoste
„Confidenţe fictive”, urmate, în 2010, de un nou volum de
poezii, „Continuum: Poems”.
A murit la 15 aprilie 2014, la New York.
În martie 2019, a fost lansat în cinematografele din ţară
documentarul „Distanţa dintre mine şi mine”, având-o în
centru pe scriitoarea Nina Cassian.
