În perioada interbelică, două nave de croazieră colindau
mările și oceanele. Datorită culorii lor albe, ca nişte sculpturi în marmură de
Carrara, „Transilvania“ şi „Basarabia“ au fost numite „lebedele“ Mării Negre.
Transilvania şi Basarabia, lebedele Mării Negre (din arhiva personală a lui Constantin Cumpănă)
Pasagerele gemene, construite la șantierele din Copenhaga, au
făcut curse regulate pe linia
Constanţa-Alexandria-Haifa-Beirut-Pireu-Istanbul-Constanţa, iar la bordul lor
erau transportaţi turişti străini.
Cele două pasagere dispuneau de bar, cinema şi o sală de dans
concepută sub forma unei punţi de navă. Pe pereţii cabinelor se găseau
fotografii artistice cu peisaje româneşti. Cabinele de lux erau intime,
dar şi foarte elegante, fiind placate cu nuc satinat sau cu tapet în culori
pastelate. Pasagerii aveau la dispoziţie inclusiv o sală de lectură, iar
mobilierul din sălile de masă era din lemn preţios.
Vesela era doar din porţelan de cea mai bună
calitate, iar tacâmurile – din inox. Toate covoarele din saloane erau lucrate
manual. Fiecare cabină avea baie proprie. Turiştilor li se serveau doar produse
sofisticate pentru acele vremuri: sturioni şi friptură de toate felurile. Pe
scurt, erau adevărate hoteluri plutitoare.
Pasagerul Transilvania
La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile
de la Bucureşti le-au trimis la Istanbul pentru a le salva de bombardamente,
Turcia fiind o ţară neutră.
Odată terminate operaţiile militare în Marea Neagră, în
octombrie 1944 cele două nave au fost aduse, în siguranţă, la Constanţa,
notează Constantin Cumpănă şi Corina Apostoleanu în cartea „Amintiri despre o
flotă pierdută – Navele româneşti ale Dunării şi Mării“.
În toamna anului 1944, în Comisia Română pentru aplicarea
Armistiţiului cu Aliaţii, ruşii au cerut, printre altele, şi predarea celor
două nave de lux româneşti. Însuşi procurorul-şef al URSS Andrei Ianuarievici
Vîşinski a venit la Bucureşti să ceară pasagerele de lux „Basarabia“ şi
„Transilvania“.
Basarabia a fost rebotezată Ukraina
Negociatorul României în Comisie a fost avocatul Alexandru
Danielopol, care a reuşit într-un mod excepţional să salveze luxosul vas
„Transilvania“ din mâinile ruşilor.
Ajunsă sub pavilion rusesc, „Basarabia“ a fost rebotezată
„Ukraina“ şi a revenit o singură dată de atunci în portul Constanţa, în anii
’60. A fost tăiată la Gadani Beach (Pakistan), în anul 1987.
„Transilvania“ a continuat seria voiajelor în
Marea Neagră şi în Marea Mediterană. După război, nava a transportat prizonieri
şi emigranţi.
În anul 1975, nava
„Transilvania“ a acostat în dana 26 a Portului Constanţa deoarece necesita
reparaţii şi mai multe dotări, cea mai urgentă fiind montarea de sesizoare de
incendii.
La Ministerul Transporturilor şi
Telecomunicaţiilor au sosit şi o serie de oferte de schimbare a destinaţiei
navei. Prima a fost a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân“, care a dorit
să o transforme în navă şcoală, iar a doua de la Oficiul Naţional de Turism
Carpaţi, care dorea să o facă hotel plutitor.
Şantierul din Copenhaga
care a construit-o voia să o expună la muzeul naval, urmând să livreze statului
român o altă navă de pasageri.
Toate ofertele au fost refuzate de Nicolae
Ceauşescu şi, pe 15 martie 1979, nava a fost remorcată spre Şantierul Naval
Galaţi.
Pe 9 septembrie 1979, nava
s-a rupt din parâmele care o legau la mal, s-a înclinat şi, în cele din urmă,
s-a răsturnat.
