Deşi toată lumea
diplomatică şi a serviciilor de informaţii dă ca sigur un atac al Iranului
asupra Israelului, personal mă îndoiesc că va avea o amploare deosebită şi va
afecta direct teritoriul statului Israel. Pentru că resursele militare ale
Israelului depăşesc cu mult calitativ resursele Iranului. Presupun că Iranul va
recurge la o acţiune simbolică, asupra vreunei misiuni diplomatice israeliene,
care să nu declanşeze o contrareacţie masivă a Israelului împotriva Iranului.
În plus, America s-a
declarat oficial de partea Israelului şi a şi trimis în zonă portavionul USS Dwight
Eisenhower, pentru a asigura, la o adică, un sprijin pentru Israel.
Rusia este ocupată cu războiul din Ucraina, iar
China ar fi avantajată de o prăbuşire militară şi economică a Iranului, pentru
că rămâne singura putere militară din Asia. Aşa că un conflict militar, dacă se
va produce, ar fi Israel şi America, contra Iran.
Ce calcule şi-a făcut Israelul
Deşi nu a recunoscut oficial atacul asupra
ambasadei Iranului în Damasc, din 1 aprilie, nici nu a negat acest atac, toată lumea ştie că Israelul a omorât
persoane importante din ierarhia militară a Iranului, respectiv ai Gardienilor
Revoluţiei din Iran. Primul act de agresiune aparţine Israelului, care a fost şi
este convins că Iranul va reacţiona într-un fel sau altul. A fost şi o dovadă a
calităţii serviciilor de informaţii israeliene, care ştiu tot ce mişcă în
Orient.
Reacţia
masivă a Iranului împotriva Israelului, va fi un motiv suficient ca Israelul să
atace aerian în primul rând instalaţiile nucleare şi militare ale Iranului.
Israelul dispune de apărare antiaeriană net
superioară celei din Iran, celebrul Iron Dome. Nimeni nu ştie ce alte capabilităţi
militare are Israelul, dacă îşi permite să provoace Iranul la un război direct.
Aşa că un atac cu rachete şi drone venind dinspre Iran, va fi în mare măsură oprit
de apărarea antiaeriană a Israelului. Aceasta este explicaţia ezitării Iranului
în a ataca frontal teritoriul Israelului. Invers, Iranul nu are o apărare
antiaeriană performantă, care să oprească rachetele şi dronele sofisticate
venind din Israel.
Iranul este sponsorul în bani şi armament pentru
organizaţiile teroriste din Orient, şi singura cale de a le anihila ar fi blocarea
sursei de armament şi bani, adică
Iranul. Este calea cea mai sigură şi directă pentru asigurarea securităţii
Israelului.
Au mai fost omorâţi înalţi şefi ai armatei
iraniene, specialişti în arme nucleare, şi cu toate ameninţările vocale Iranul
nu a trecut la contratacuri decisive, ştiind că nu este în stare de astfel de
atacuri.
Iranul este pe punctul de a fabrica arme
nucleare, aşa că timp prea mult nu mai exista pentru blocarea tentaţiilor
imperialiste ale Iranului. Conducătorii Iranului sunt din aceiaşi categorie cu
Putin, vor să-şi întindă imperiul cât mai mult posibil.
Concluzia este că Israelul a planificat totul şi
are două şanse, ambele câştigătoare. Ori Iranul îl va ataca, dându-i ocazia să
aplice contra atacuri cu rachete şi drone devastatoare pentru armata şi
economia iraniană, ori nu va face mare lucru şi îşi va pierde titlul de finanţator
şi susţinător al terorismului.
Planurile militare de atac asupra Israelului au
fost prezentate Ayatollahului Khamenei, dar acesta nu şi-a dat acordul asupra
declanşării atacului, la 13 zile după lovitura de la Damasc împotriva şefilor
armatei iraniene.
În concluzie
Iranul
este principalul sponsor şi organizator al formaţiilor teroriste din Orient, având
drept obiectiv statul Israel. Reacţia militară a Iranului, dacă se va produce,
va fi o bună ocazie pentru Israel şi America să scape de principala putere
inspiratoare şi organizatoare de atacuri teroriste, Iranul. Probabil că şi
Iranul ştie că nu poate rezista atacurilor israeliene cuplate cu, eventual,
sprijin american.
Va încerca
Iranul „marea cu degetul”?
