Pe
data de 7 aprilie este ziua actorului chinez, Jackie Chan, cunoscut
pentru cascadoriile sale impresionante. În aceeași zi s-a născut
și actorul român Amza Pellea și s-a stins din viață promotorul
petrochimiei moderne în România, Lazăr Edeleanu.
Jackie Chan împlinește 70 de ani FOTO Arhivă
Ziua
NATO în România (în prima duminică a lunii aprilie)
Ziua
mondială a sănătăţii (OMS)
Ziua
internaţională de reflecţie asupra genocidului din Rwanda
1614:
A murit El Greco, pictor
Pictorul
El Greco s-a născut la 1 octombrie 1541, la Fodele, aproape de
Candia (Creta), sub numele Domenikos Theotocopuli. La 19 ani, aflat
la Veneţia, i-a cunoscut pe Tiţian, Tintoretto şi Jacopo da Ponte,
în atelierele cărora a lucrat un timp.
El Greco FOTO Wikipedia
Zece
ani mai târziu, a părăsit Veneţia pentru a se stabili la Roma,
unde a pictat: „Băiatul sufl ând în fl acără”, „Portretul
lui Giulio Clovio”, „Izgonirea din templu”, „Vindecarea
orbului din naştere”. În 1573, s-a stabilit la Madrid, iar din
1577, la Toledo, unde a rămas tot restul vieţii.
A
pictat altarele bisericii San Domengo el Antiguo şi a primit, de la
Filip al II-lea, comanda tabloului „Martirul Sfântului Mauriciu”.
„Adorația păstorilor” FOTO Arhivă
De asemenea, a pictat mai multe altare: al bisericii din Talavera la
Vieja (1591), pentru Colegiul Mariei de Argon (Madrid; 1596), al
capelei San Jose din Toledo (1597), al capelei spitalului „Caridad”
din Illescas (1603), al bisericii spitalului San Juan Bautista
(1608). În operele sale se remarcă expresivitatea dramatică a
personajelor cu siluete alungite. Celebrul pictor a murit la 7
aprilie 1614 şi a fost îngropat în cripta mănăstirii Santo
Domingo el Antiguo din Toledo.
1889:
S-a născut Gabriela Mistral, poetă din Chile, laureată a Premiului
Nobel pentru Literatură
Gabriela
Mistral, pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy
Alcayaga, s-a născut pe 7 aprilie 1889 în Vicuña, Chile. A fost o
poetă chiliană remarcabilă, laureată a Premiului Nobel pentru
Literatură în 1945.
Gabriela Mistral FOTO Wikipedia
Lucila de Godoy Alcayaga a venit pe lume într-o familie săracă din
Vicuña, petrecându-și copilăria la țară. Tatăl ei a părăsit
familia când avea doar trei ani. A absolvit școala la vârsta de 15
ani și a lucrat ca învățătoare rurală până în 1919.
În 1921, devine directoare a unui liceu pentru fete în Santiago de
Chile, iar în 1922 este invitată să sprijine reforma
învățământului din Mexic. În timpul șederii sale în Mexic,
scrie o serie de poezii pentru copii care devin celebre în întreaga
Americă Latină.
În 1926, călătorește în SUA și, ulterior, ocupă diverse
poziții diplomatice în diferite țări. A fost reprezentantă a
Chilei la Liga Națiunilor și consul în Brazilia, Italia, Spania,
Portugalia și SUA.
În viața literară, Mistral și-a făcut debutul ca poetă în
1914, câștigând marele premiu la jocurile florale din Santiago de
Chile. Poeziile sale au fost apreciate de marii scriitori
sud-americani ai vremii, precum Rubén Darío, Amado Nervo și
Leopoldo Lugones.
Pseudonimul său, Gabriela Mistral, este inspirat de numele
scriitorului francez Frédéric Mistral. Prima sa lucrare publicată
a fost volumul de poezii „Desolación” (Dezolare), apărut în
New York în 1922, care i-a adus recunoașterea internațională. În
1945, a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură.
Principalele opere ale sale includ „Sonetos de la muerte”
(Sonetele morții, 1914), „Desolación” (Dezolare, 1922),
„Ternura” (Duioșie, 1924), „La lengua de Martí” (Limba lui
Martí, 1934), „Recado sobre Pablo Neruda” (Mesaj către Pablo
Neruda, 1936), „Tala” (Așchie, 1938) și „Lagar” (Cramă,
1954).
Creația sa poetică se remarcă prin profunzimea și emoția lirică
înaltă, având influențe post-romantice și simboliste. Mistral a
transfigurat în poezie natura sălbatică a ținutului natal,
valorile naționale, fragilitatea copilăriei, exuberanța tinereții
și a iubirii, durerea solitară și meditația asupra morții.
Juriul Nobel a motivat acordarea premiului pentru „poezia ei, care,
inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un
simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi
latino-americane.”
Gabriela Mistral a fost diagnosticată cu cancer și a murit
celibatară la vârsta de 67 de ani, pe 10 ianuarie 1957, la New
York. Trupul său a fost repatriat în Chile, unde i s-au organizat
funeralii naționale.
În memoria ei, a fost creat Premiul „Gabriela Mistral” în 1979.
1931:
S-a născut Amza Pellea, actor
S-a
născut la Băilești, județul Dolj, într-o familie modestă cu
cinci copii. Tatăl său, tot Amza Pellea, a fost directorul
cooperativei „Munca Noastră” din Băilești. A urmat cursurile
Colegiului Național Carol I din Craiova și apoi Școala Tehnică de
Electrotehnică din același oraș.
Amza Pellea FOTO Arhivă
Debutul său în lumea teatrului a avut loc pe scena Teatrului
Național din Craiova, unde a jucat într-o varietate de roluri. În
timpul stagiației sale de trei ani (1957-1959), a interpretat 14
personaje, printre care Jack Worthing în „Ce înseamnă să fii
onest”, de Oscar Wilde și Horatio în „Hamlet”, de William
Shakespeare.
Ulterior, Amza Pellea s-a mutat la București, unde și-a continuat
cariera actoricească la Teatrul de Comedie și Teatrul Național.
Aici a creat și interpretat numeroase personaje, precum
Brettschneider în „Svejk în al doilea război mondial”, de
Bertolt Brecht și Noah în „Arca bunei speranțe” de I.D. Sîrbu.
Rolurile sale celebre le includ și pe cel al lui Petre Dinoiu în
„Comoara din deal” de Corneliu Marcu și al lui Vlad Țepeș în
„A treia țeapă” de Marin Sorescu.
Amza Pellea a fost cunoscut atât pentru rolurile sale istorice,
precum Decebal și Mihai Viteazul, cât și pentru interpretarea
personajului Nea Mărin, care i-a adus faima în rândul publicului
larg.
În viața personală, Amza Pellea a fost căsătorit timp de 25 de
ani, din 1958 până la moartea sa în 1983, cu Domnica Mihaela din
familia Policrat din Craiova. A avut o fiică, actrița Oana Pellea.
Actorul a murit pe data de 12 decembrie 1983 la București, la vârsta
de 52 de ani, din cauza cancerului pulmonar, fiind un fumător
înrăit. Este înmormântat la cimitirul Bellu din București.
Amza Pellea a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I în
1971 și a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național
din Craiova între 1973 și 1974. De-a lungul carierei sale, a primit
numeroase premii și distincții pentru contribuția sa remarcabilă
la teatrul și cinematografia românească.
1941:
A murit Lazăr Edeleanu, promotorul petrochimiei moderne în România
S-a
născut pe 1 septembrie 1861, la București, în familia strungarului
Șaie Edeleanu. Încă de mic copil a manifestat un interes deosebit
pentru cunoașterea științelor, fiind trimis la vârsta de 12 ani
la București pentru a urma studiile la Liceul „Sf. Sava”.
Lazăr Edeleanu FOTO Arhivă
După
o perioadă de muncă asiduă și meditații pentru a-și finanța
educația, a reușit să se înscrie la Universitatea din Berlin,
unde a studiat chimia sub îndrumarea unor mari profesori precum A.W.
v. Hofmann, C.F. Rammelsberg și H.L. v. Helmholtz.
În anul 1887, a obținut titlul de doctor în chimie cu o cercetare
asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și
fenilizobutirici, în cadrul căreia a descoperit
fenilizopropilamina, cunoscută ulterior în medicină sub numele de
„benzedrină”.
După perioade de activitate în Anglia și în România, s-a mutat
în Germania, unde și-a desfășurat cea mai importantă parte a
carierei sale. Aici, în anul 1908, a conceput celebrul „procedeu
Edeleanu”, o metodă inovatoare de rafinare a petrolului cu dioxid
de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care a revoluționat industria
petrolului.
A fost director la diverse companii și a jucat un rol esențial în
industrializarea acestui proces, fiind recunoscut pe plan
internațional pentru contribuția sa.
Moștenirea sa științifică a fost remarcabilă, cu peste 212
brevete de invenții obținute în diferite țări ale lumii. A
primit numeroase premii și onoruri, printre care se numără ordinul
Regele Leopold al Belgiei în 1906 și medalia Theophilus Redwood în
1932.
Lazăr Edeleanu a fost un pionier al chimiei moderne și unul dintre
cei mai străluciți savanți români ai secolului al XIX-lea și
începutului secolului al XX-lea.
1944:
S-a născut Gerhard Schröder, avocat şi om politic, cancelar
federal al Germaniei
Politicianul
Gerhard Schroeder, al şaptelea cancelar al Republicii Federale
Germane (1998-2005), s-a născut la 7 aprilie 1944, la Mossenberg,
Saxonia Inferioară. Membru al Partidului Social Democrat (SPD), a
condus un guvern de coaliţie al SPD cu Verzii, potrivit
www.newworldencyclopedia.org.
Gerhard Schröder FOTO AFP
Înainte
să se dedice carierei politice, a fost avocat. Tatăl său, Fritz
Schröder, caporal în Forţele Armate ale Germaniei Naziste, a fost
ucis în Al Doilea Război Mondial în România, în octombrie 1944,
la câteva luni după naşterea lui Gerhard.
Din
1966 până în 1971, Gerhard Schroeder a studiat Dreptul la
Universitatea din Göttingen. Începând din 1972, a deţinut postul
de asistent la Universitatea Göttingen. În 1976 şi-a început
activitatea de avocat, desfăşurată până în 1990, notează sursa
citată. În 1978, a devenit Preşedinte al Tinerilor Socialişti. În
1980, a fost ales parlamentar, prin vot direct, în districtul
Hanovra, potrivit news.bbc.co.uk. În 1986, a fost ales în
Parlamentul Saxoniei Inferioare şi numit lider al grupului SPD. După
ce formaţiunea a câştigat alegerile naţionale în iunie 1990, a
devenit prim-ministru al Saxoniei Inferioare, ca lider al coaliţiei
SPD-Verzi. De pe această poziţie a câştigat şi alegerile din
1994 şi 1998.
În
1997-1998 a fost preşedinte al organismului legislativ Bundesrat,
iar la 27 octombrie 1998 a demisionat, devenind cancelar, ca lider al
coaliţiei. În urma alegerilor din 22 septembrie 2002, şi-a
asigurat încă un mandat de patru ani. În martie 1990, Gerhard
Schroeder a preluat şi funcţia de preşedinte al SPD, în urma
demisiei lui Oskar Lafontaine. În 2004 a demisionat şi a fost
succedat de Franz Müntefering.
La
22 mai 2005, după ce SPD a pierdut în faţa Creştin-Democraţilor
(CDU) în Renania de Nord-Westfalia, Gerhard Schroeder a anunţat că
va solicita organizarea de alegeri federale. În urma scrutinului de
la 18 septembrie 2005, nici coaliţia SPD-Verzi şi nici alianţa
dintre CDU (Uniunea Creştin Democrată)/CSU (Uniunea
Creştin-Socială) şi FDP (Partidul Liber Democrat), condusă de
Angela Merkel, nu a obţinut o majoritate în Parlament, dar CDU/CSU
s-a bucurat de un mic avantaj în cursa electorală. În noaptea
alegerilor, atât Gerhard Schroeder, cât şi Angela Merkel şi-au
revendicat victoria, dar ulterior au început negocierile între
formaţiunile care îi reprezentau.
La
10 octombrie 2005, s-a anunţat că partidele au convenit să formeze
o coaliţie. Gerhard Schröder a fost de acord să renunţe la
poziţia de cancelar în faţa Angelei Merkel, dar SPD a păstrat
majoritatea mandatelor din Guvern. La 11 octombrie 2005, Gerhard
Schröder a anunţat că nu va ocupa o funcţie în noul Cabinet, iar
în noiembrie a confi rmat că se retrage din politică. La 23
noiembrie 2005 a demisionat din Bundestag şi s-a alăturat
concernului media elveţian Ringier AG. În timpul mandatului de
cancelar, Gerhard Schröder a susţinut proiectul gazoductului Nord
Stream, pentru livrarea de gaze naturale din Rusia direct către
Germania.
La
scurt timp după ce s-a retras din funcţie, a acceptat nominalizarea
companiei ruse Gazprom pentru funcţia de preşedinte al Adunării
generale a acţionarilor în compania Nord Stream AG, anunţa BBC
News. În septembrie 2017, a fost numit preşedinte al companiei
petroliere ruse de stat Rosneft, anunţa Deutsche Welle.
1954:
S-a născut inginerul Gheorghe Tecuci, membru titular al Academiei
Române
S-a
născut la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Şincai”
din Capitală, continuându-şi studiile la Facultatea de Automatică
din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti (1974-1979; şef de
promoţie pe ţară), conform lucrărilor „Nemuritorii.
Academicieni români” (Agenţia Naţională de Presă ROMPRES,
1995) şi „Membrii Academiei Române / 1866-2003” (Ed.
Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).
Gheorghe Tecuci FOTO volgenau.gmu.edu
În
1988 a obţinut două titluri de doctor – diploma de doctor în
Informatică, la Universitatea Paris-Sud, şi titlul de doctor
inginer în Calculatoare, la Institutul Politehnic din Bucureşti
(IPB). Între 1979-1990, a lucrat la Institutul de Cercetări în
Informatică din Bucureşti, efectuând cercetări în domeniul
inteligenţei artificiale.
În
verile anilor 1986-1990, a lucrat la Laboratorul de Cercetări în
Informatică al Universităţii Paris-Sud. În 1990, s-a alăturat
Universităţii „George Mason” („George Mason University”)
din SUA (Fairfax, Virginia), unde, într-un timp scurt – şase ani, a
parcurs toate gradele profesorale: „Assistant Professor” (1990),
„Associate Professor” (1993), „Professor” (1996). Între
1994-1999, a fost director al Centrului de Cercetări Avansate în
Învăţarea Automată, Prelucrarea Limbajului Natural şi Modelarea
Conceptuală al Academiei Române. În 1995, a fondat „Learning
Agents Laboratory”, la Universitatea „George Mason”, care în
2004 a devenit „Learning Agents Center” şi pe care îl conduce
şi în prezent (http://lac.gmu.edu/).
A
fost „Chair of Artificial Intelligence” (2001-2003), şi
„visiting professor” (2001-2011) la „US Army War College”. A
publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice, contribuind la
dezvoltarea unor direcţii de cercetare noi în inteligenţa
artificială, precum: învăţarea multistrategică („Multistrategy
Learning”, Morgan Kaufmann, 1994, în colab.); integrarea învăţării
automate şi a achiziţiei de cunoştinţe („Machine Learning and
Knowledge Acquisition: Integrated Approaches”, Academic Press,
1995, în colab.) şi agenţii instruibili („Building Intelligent
Agents: An Apprenticeship Multistrategy Learning Theory, Methodology,
Tool and Case Studies”, Academic Press, 1998). Între cele mai
importante contribuţii ştiinţifi ce ale sale este dezvoltarea unei
teorii şi a unor medii integrate de dezvoltare a bazelor de
cunoştinţe şi a agenţilor inteligenţi.
În
cadrul acestei abordări, numite „Discipol”, o persoană
instruieşte un agent cum să rezolve probleme într-un mod similar
cu cel în care un profesor instruieşte un student. Pentru
dezvoltarea sistemului „Discipol”, a fost răsplătit cu premiul
„Traian Vuia” al Academiei Române (1987). A dezvoltat şi alte
concepte importante în domeniile învăţării automate şi
achiziţiei cunoştinţelor, precum spaţiile de versiuni plauzibile,
achiziţia conceptelor dirijată de păstrarea consistenţei
cunoştinţelor, arborii de justifi care plauzibilă şi tipurile de
generalizare.
Rezultatele
cercetărilor sale i-au adus o largă recunoaştere internaţională.
Printre distincţiile pe care le-a primit de-a lungul carierei se
numără: Premiul pentru cea mai bună lucrare a Conferinţei
Internaţionale „Intelligent Tutoring Systems”, San Antonio, SUA,
1998; Premiul pentru aplicarea inovativă a inteligenţei
artificiale, de la Asociaţia Americană pentru Inteligenţă Artificială, 2002; The US Army Outstanding Civilian Service Medal; The
IT&E Outstanding Research Faculty Award.
A
fost membru corespondent (9 mart. 1991), apoi membru titular (8 sept.
1993) al Academiei Române. Director onorific al Institutului de
Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu”
al Academiei Române – ICIA.
1954:
S-a născut Jackie Chan, actor
Jackie
Chan, pe numele său complet Kong-sang Chan, s-a născut în Vitoria
Peak, Hong Kong. Acest actor, cascador și regizor este cunoscut și
sub supranumele Y’uen Lo, Sing Lung sau Pao Pao, care se traduce ca
„ghiulea”.
Jackie Chan FOTO Getty Images
La
vârsta de 6 ani, Chan a fost trimis la Academia de Arte Teatrale
Chineze, unde a primit o pregătire riguroasă în muzică, dans și
arte marțiale. După 10 ani de studiu intens, și-a dezvoltat
abilitățile în arte marțiale și acrobatice, iar la vârsta de 8
ani a început să joace în filme, debutând în „Big and Little
Wong Tin Bar”, în 1962.
În 1971, a avut o apariție specială în filmul „Kong Fu, A touch
of Zen”, iar cariera sa de adult în industria cinematografică a
început să prindă contur. În 1978 a interpretat rolul principal
în filmul „Maestrul Betiv”, care l-a propulsat către faima
mondială.
Din anii ’80, a început colaborarea sa la Hollywood, însă după ce
a constatat că așteptările de audiență nu au fost îndeplinite,
s-a întors în Hong Kong. Aici, prin filmul „The Young Master”,
a doborât recordul de box office, deținut de Bruce Lee și a
devenit cel mai mare star de film din Hong Kong.
Cariera sa ulterioară a inclus numeroase filme de succes, cu
audiențe impresionante, precum seria „Rush Hour”. Cu peste 100
de filme în portofoliu, Jackie Chan s-a impus ca unul dintre cei mai
apreciați protagoniști ai filmelor de acțiune din întreaga lume.
Stilul său unic de luptă, plin de spectacol și acrobații, alături
de umorul și cascadoriile inovatoare, i-au adus milioane de fani pe
parcursul a peste patru decenii de activitate.
Chan a devenit cunoscut și pentru faptul că își realizează
singur cascadoriile, iar unele dintre filmele sale includ montaje
amuzante cu gafele și rateurile din timpul filmărilor. Este
deținătorul a două recorduri mondiale: cel mai mare număr de
roluri într-un singur film și cel mai mare număr de cascadorii
realizate de-a lungul carierei.
În plus, Jackie Chan are două stele pe Hong Kong Avenue of Stars și
pe Hollywood Walk of Fame, iar salariul său pentru un singur film
poate depăși 15.000.000 de dolari sau poate fi de până la 15% din
veniturile filmului, potrivit Cinemagia.
1997:
Memorandumul cu FMI
Semnarea
de către guvernul român a Memorandumului cu FMI, România fiind
creditată de FMI şi Banca Mondială cu suma totală de 1 miliard de
dolari, care urma să fie împărţită în tranşe.
2012:
Manifestare a Uniunii Social-Liberale (USL)
Social-democraţii,
liberalii şi conservatorii, reuniţi la Bucureşti într-o amplă
manifestare a Uniunii Social-Liberale (USL), au decis desemnarea lui
Crin Antonescu drept candidat al USL la funcţia de preşedinte al
României şi a lui Victor Ponta ca prim-ministru după viitoarele
alegeri.
2021:
Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR)
Planul
Naţional de Redresare şi Rezilienţă, propus de Ministerul
Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a fost adoptat de Guvernul
României, în a doua lectură, odată cu Memorandumul care
mandatează acest minister pentru a desfăşura negocierile pe
document cu Comisia Europeană
