Pe data de 19 aprilie s-au născut
prozatorul Calistrat Hogaș, renumitul inginer Anghel Saligny și
fiica pictorului Pablo Picasso, devenită un celebru designer. De
asemenea, este ziua în care a murit scriitoarea britanică Daphne
du Maurier, autoarea romanului „Rebecca”.
Paloma Picasso, fiica lui Pablo Picasso FOTO Eduardo Correa
1824: A murit Lord Byron (George Gordon
Noel), poet britanic
Unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici
englezi, alături de contemporanii săi Percy Bysshe Shelley şi John
Keats, Lord Byron (George Gordon Noel) s-a născut la 22 ianuarie
1788, la Londra, fiind fiul unui nobil englez şi al unei bogate
moştenitoare scoţiene, potrivit www.poetryfoundation.org.
Lord Byron FOTO Arhivă
Byron şi-a petrecut copilăria în Scoţia,
alături de mama sa, părăsită de soţ. Devenit major şi absolvind
Universitatea din Cambridge, el şi-a primit în 1809 locul ereditar
în Camera Lorzilor. Între 1809-1811, a călătorit în Portugalia,
Spania, Albania, Grecia şi Turcia.
Apariţia primelor două cânturi din
„Pelerinajul infantelui Harold” i-a adus glorie imediată. În
ciuda infirmităţii cu care s-a născut (Byron era şchiop), a
cunoscut o perioadă de succese mondene, care nu numai că n-au
reuşit să-l împace cu rânduielile din ţara sa, faţă de care
avusese încă de tânăr o atitudine extrem de critică, dar l-au
dezgustat curând.
În 1815 s-a căsătorit, însă a divorţat
după un an. Societatea burghezo-aristocratică a dezlănţuit o
campanie de calomnii la adresa poetului, acuzându-l de imoralitate,
campanie a cărei cauză reală era nemulţumirea cercurilor
conducătoare faţă de poziţia sa potrivnică politicii lor.
Această prigoană l-a silit să părăsească ţara. În 1816 s-a
aflat în Elveţia, în 1817 în Italia, unde s-a recăsătorit, iar
după eşecul Mişcării Carbonarilor, cărora li s-a alăturat în
lupta împotriva dominaţiei austriece, a plecat în Grecia.
Aici şi-a trăit ultimii ani în vâltoarea
luptei de eliberare a ţării. A murit la 19 aprilie 1824, la
Missolonghi, în timp ce era implicat în lupta greacă pentru
independenţă. Opera sa cuprinde refl ecţii adolescentine
(culegerea de versuri „Ceasuri de răgaz”), poemul satiric „Barzi
englezi şi critici scoţieni”, poeme denumite îndeobşte
orientale („Gheaurul”, „Mireasa din Abydos”, „Asediul
Corintului”, „Corsarul”), poezii lirice („Melodii ebraice”,
„Odă autorilor proiectului de lege împotriva fărâmătorilor de
maşini”), poezii politice închinate lui Napoleon Bonaparte,
poemul „Întemniţatul din Chillon”, poemul dramatic „Manfred”,
tragedii inspirate din istoria Veneţiei, precum poemul neterminat
„Don Juan”.
1848: S-a născut Calistrat Hogaş, prozator
Calistrat
Hogaș, cunoscut și sub numele de Calistrat Dimitriu la naștere,
s-a născut la Tecuci, pe 21 aprilie 1847, fiind fiul protopopului
Gheorghe Dimitriu și al Mioarei Dimitriu (născută Stanciu). La
inițiativa învățătorului său, a fost înscris la școala
publică din Tecuci sub patronimicul Hogáș, porecla bunicului său
din partea tatălui.
Calistrat Hogaș FOTO Arhivă
A
urmat studii liceale între anii 1860 și 1869 la Academia Mihăileană
din Iași, unde a fost coleg cu personalități notabile precum A.D.
Xenopol, Alexandru Lambrior și Vasile Conta. După absolvirea
liceului, s-a înscris la Facultatea de filosofie și litere din
Iași, specializarea „branșa literară”. La terminarea
studiilor, a devenit profesor de „partea literară” la gimnaziul
comunal din Piatra Neamț, fiind ulterior numit și director.
La
17 ianuarie 1871, s-a căsătorit cu Elena Gheorghiu, fiica preotului
Costache Gheorghiu din Piatra Neamț, cunoscută și sub numele de
„Elencu”.
Conflictele cu autoritățile locale l-au determinat să se mute temporar la
gimnaziul din Tecuci în 1878 și la Școala Normală „Vasile Lupu”
din Iași pentru un an. Revenind la Piatra Neamț în 1881, a devenit
apropiat al lui I.L. Caragiale, care era revizor școlar în zonă.
În
1891, s-a stabilit la Roman, unde a locuit într-o vilă în
apropierea Liceului Roman-Vodă. Ulterior, în 1899, s-a mutat la
Iași împreună cu familia sa, cu excepția fiului său Aetiu.
Calistrat
Hogaș a ieșit la pensie, dar a continuat să predea și să se
implice activ în educație. În 1915, s-a mutat la Piatra Neamț,
unde a trăit până la sfârșitul vieții sale.
A
debutat în literatură în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei”
și a continuat să publice în reviste locale și naționale. Cel
mai cunoscut volum al său, „Pe drumuri de munte”, a fost
publicat în 1912, fiind reeditat în 1921 în două volume, cu o
prefață de Mihail Sadoveanu.
La
28 august 1917, Calistrat Hogaș a încetat din viață la Roman, la
vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat la Piatra Neamț, iar
opera sa a fost recunoscută postum, primind premii și aprecieri din
partea Societății Scriitorilor Români și a altor instituții
literare.
Moștenirea
sa literară și culturală a fost păstrată de fiica sa, Sidonia
Hogaș, care a donat casa părintească statului pentru a fi
transformată în muzeu memorial. Ea a rămas în grija memoriei
tatălui său până la sfârșitul vieții sale, oferind
vizitatorilor o perspectivă intimă asupra vieții și operei lui
Calistrat Hogaș.
1854: S-a născut Anghel Saligny, inginer,
membru titular şi preşedinte al Academiei Române
Anghel I. Saligny s-a născut la 19 aprilie
1854 în comuna Șerbănești din județul Galați, Moldova (astăzi
județul Galați, România). Tatăl său, Alfred Rudolf de Saligny,
provenea dintr-o familie franceză de hughenoți, iar mama sa era de
origine poloneză. A avut un frate mai mare, Alfons Oscar I. Saligny,
care a devenit un chimist renumit și membru al Academiei Române, și
o soră, Sofia Saligny, cu care a urmat studiile secundare la
Potsdam, în Germania, după ce și-a început educația la pensionul
de copii din Focșani, fondat de tatăl său.
Anghel Saligny FOTO Arhivă
Inițial
interesat de astronomie, Saligny a studiat la Universitatea din
Berlin, fiind elevul celebrului fizician Hermann von Helmholtz. Între
1870 și 1874, a urmat cursurile Școlii Tehnice Superioare
Charlottenburg din Berlin, avându-i ca mentori pe inginerii Johann
Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
A lucrat sub
îndrumarea profesorului Georg Christoph Mehrtens la construcția
căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder), iar sub conducerea lui
Gheorghe Duca la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
De-a lungul
carierei sale, Saligny a realizat numeroase inovații în domeniul
ingineriei, proiectând și construind poduri și silozuri care au
marcat progresul tehnic atât în România, cât și în lume.
Printre realizările sale notabile se numără proiectarea liniilor
ferate Adjud-Târgu Ocna, primele poduri combinate șosea-cale ferată
din țară, și podul peste Siret, la Cosmești, cu o lungime de 430
de metri.
Unul dintre
cele mai importante proiecte ale sale a fost construcția silozurilor
din beton armat de la Brăila și Galați, în perioada 1884-1889,
care au reprezentat o premieră mondială în utilizarea acestui
material în construcții.
De asemenea, a
condus lucrările de amenajare ale portului Constanța, introducând
pentru prima dată în România piloții și radierele din beton
armat în construcțiile portuare.
Cel mai
cunoscut proiect al său este podul peste Dunăre de la Cernavodă,
inaugurat în 1895 în prezența regelui Carol I, care a reprezentat
la vremea respectivă cel mai lung pod din Europa și una dintre cele
mai importante construcții de acest tip din lume.
Podul a fost
conceput să reziste timpului, fiind realizat cu soluții inovatoare,
precum utilizarea oțelului moale, și rămâne un simbol al
ingineriei românești până în prezent.
Anghel I.
Saligny a murit pe data de 17 iunie 1925, la București.
1919: A apărut, la Bucureşti, revista
literară „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu
„Sburătorul” a fost o publicaţie apărută
la Bucureşti, săptămânal, de la 19 aprilie 1919 până la 7 mai
1921 şi, sub titlul „Sburătorul literar”, de la 17 septembrie
1921 până la 22 decembrie 1922, apoi lunar, ca serie nouă, din 6
martie 1926 până în iunie 1927, având subtitlul „Revistă
literară, artistică şi culturală”, după cum indică
„Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida
Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).
În articolul-program, apărut în numărul
inaugural, sub titlul „Sburătorul”, şi semnat de E. Lovinescu,
este mărturisită intenţia redacţiei de a nu porni la drum cu idei
preconcepute, invitând scriitorii să se manifeste după talentul
lor, ca personalităţi distincte, notează sursa citată. Structura
revistei reiese din clasifi carea materialelor publicate în cele 26
de numere ale primului an: poezie, proză, epiloguri, cronici şi
informaţii.
Au semnat versuri: Alice Soare, George
Călinescu (debut în 1919, semnat G. Călin), Victor Eftimiu, Elena
Farago, Camil Baltazar, Perpessicius, Camil Petrescu ş.a.; proză –
Gheorghe Brăescu, Sanda Movilă, Victor Eftimiu, Hortensia
Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Liviu Rebreanu, I.C. Vissarion.
Cronicile literare sunt semnate de N. Davidescu, Barbu Fundoianu,
Mihai Iorgulescu, Ion Valerian, Eugen Lovinescu.
„Prin impunerea unei direcţii moderne în
literele româneşti, prin prestigiul colaboratorilor şi prin
valoarea textelor alese, „Sburătorul” a reuşit să se
definească, în presa literară dintre cele două războaie, ca o
publicaţie de prim rang, marcând punctul de la care – cum ar fi
spus chiar E. Lovinescu – civilizaţia românească modernă începe
să dialogheze de la egal la egal cu modelele sale occidentale”
(„Dicţionarul general al literaturii române”, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2007).
1949: S-a născut Paloma Picasso, designer
francez, fiica lui Pablo Picasso
Anne
Paloma Ruiz-Picasso y Gilot s-a născut la 19 aprilie 1949 în
Vallauris, Franța. Este fiica celebrului artist Pablo Picasso și a
pictoriței Françoise Gilot. În copilărie, a fost influențată de
simbolurile și operele tatălui său, iar numele ei, Paloma, este
asociat cu simbolul pe care Picasso l-a proiectat pentru Congresul
Mondial al Partizanilor pentru Pace, desfășurat la Paris în
același an.
Paloma Picasso FOTO Cinemagia
Cariera
sa în designul de bijuterii a început în 1968, pe când era
creatoare de costume la Paris. Succesul său timpuriu a venit odată
cu crearea unor coliere din diamante artificiale, care au atras
atenția criticilor.
În
scurt timp, a început să creeze bijuterii pentru Yves Saint Laurent
și pentru compania grecească de bijuterii Zolotas. În 1980, a
început să lucreze cu Tiffany & Co. din New York, iar în 1984
a lansat primul său parfum, Paloma, pentru L’Oréal.
Realizările
sale în designul de bijuterii au fost recunoscute la nivel
internațional, fiind apreciate și achiziționate de muzee precum
Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, D.C. și Muzeul
Field de Istorie Naturală din Chicago.
În 1988, a fost onorată de The Fashion Group pentru contribuția sa
la industria modei, iar în 2010 a sărbătorit cea de-a 30-a
aniversare a colaborării sale cu Tiffany & Co. prin lansarea
unei noi colecții inspirate de Maroc.
Stilul
său distinct se remarcă prin pasiunea pentru culoarea roșu, care a
devenit semnătura ei, fiind asociată adesea cu rujurile sale roșii
aprinse. În afara carierei sale în design, Picasso a avut o scurtă
incursiune în industria filmului, jucând în filmul erotic „Contes
immoraux”, în 1973.
Viața
personală a fost marcată de două căsătorii: prima cu dramaturgul
Rafael Lopez-Cambil și a doua cu Dr. Eric Thévenet, un doctor în
medicină osteopatică. Cei doi locuiesc în prezent în Lausanne,
Elveția, și în Marrakech, Maroc.
1954: S-a născut Radu G. Ţeposu, critic
literar și jurnalist
S-a născut la Şirnea, jud. Braşov. A urmat
cursurile liceului „Andrei Şaguna” din Braşov (1969-1973), apoi
cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română spaniolă, a
Universităţii din Cluj-Napoca (1974-1978), conform „Dicţionarului
scriitorilor români” (coord.: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel
Sasu; Ed. Albatros, Bucureşti, 2002).
Radu G. Ţeposu FOTO eZiarulTau
A fost profesor de română şi latină la
Mârşa, jud. Giurgiu (1978-1983); secretar general de redacţie la
„Echinox” (1974-1978), apoi redactor la revistele „Flacăra”
(1983-1987), „Viaţa studenţească” şi „Amfi teatru”
(1987-1989), devenind, din 1990, director al revistelor bucureştene
„Cuvântul” şi „Amfi teatru”. Şi-a făcut debutul literar
în revista clujeană „Echinox” (1975), cu studiul „Funcţia
spaţiului în «Zalmoxe» de Lucian Blaga”.
Editorial, a debutat în 1983, cu „Viaţa şi
opiniile personajelor”. În 1993 a publicat „Istoria tragică şi
grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (a doua ediţie,
1995). A semnat cronici literare, recenzii, studii în multe reviste
literare, a colaborat la dicţionarul „Scriitori români”,
coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu.
A publicat
ediţii şi a prefaţat volume de Ioan Slavici, Aurelian Titu
Dumitrescu şi S.M. Vizirescu. Unul dintre cei mai importanţi
critici literari ai generaţiei ’80, Radu G. Ţeposu a fost distins
cu Premiul revistei „Amfiteatru” pentru critică literară pe
anii 1976 şi 1978. A murit la Braşov.
1989: A murit Daphne du Maurier, scriitoare
britanică
Daphne du Maurier, numele complet era Dame
Daphne du Maurier, romancier şi dramaturg, s-a născută la 13 mai
1907, la Londra, într-o familie creativă şi de succes. A fost
fiica actorului-manager Sir Gerald du Maurier, iar mama ei, Muriel
Beaumont, a fost şi ea actriţă. Bunicul său a fost scriitorul
George du Maurier.
Daphne du Maurier FOTO Wikipedia
Daphne a fost a doua dintre cele trei surori şi
a benefi ciat de o educaţie privilegiată în Hampstead. Familia a
cumpărat o casă de vacanţă în Cornwall în anul 1920 şi acea
casă a devenit un loc preferat al scriitoarei, singuratic, care i-a
permis să lucreze serios la începutul carierei sale.
Primul ei roman, „The Loving Spirit”, a
fost publicat în 1931, iar succesul său în această profesie a
crescut în timp. Ducea o viaţă privilegiată, cu personal de
serviciu care avea grijă de casă şi de copii şi era mândră că
era susţinătoarea fi nanciară a familiei cu un venit asigurat din
scris. În 1932, Daphne s-a căsătorit cu Frederick Browning,
militar, şi au avut trei copii.
A continuat să scrie până când sănătatea
şi bătrâneţea au împiedicat-o. Multă vreme Daphne du Maurier a
fost descrisă ca o scriitoare romantică. Acest lucru este însă
complet înşelător, deoarece a scris romane şi povestiri
întunecate, cu întorsături neaşteptate sau cu fi naluri pline de
suspans, potrivit site-ului dedicat, www.dumaurier.org.
Primul său roman, „The Loving Spirit”
(1931), a fost urmat de multe alte scrieri de succes. A scris, de
asemenea, ficţiune istorică, mai multe piese de teatru şi un ghid
de călătorie, „Vanishing Cornwall” (1967).
Cel mai cunoscut roman al său, „Rebecca”,
a fost adaptat atât pentru scenă, cât şi pentru ecran în mai
multe rânduri, în această serie înscriindu-se cunoscutul regizor
Alfred Hitchcock, cu pelicula sa din 1940. Alte câteva dintre
scrierile sale au fost, de asemenea, adaptate pentru ecran, între
care „Jamaica Inn”, „Frenchman’s Creek”, „Hungry Hill”
şi „My Cousin Rachel”. Filmul lui Hitchcock „The Birds”
(1963) se bazează pe nuvela cu acelaşi nume, la fel şi filmul
„Don’t Look Now” (1973). Daphne Du Maurier a primit titlul de
Dame Commander a Ordinului Imperiului Britanic, în 1969. A publicat
o autobiografie, „Growing Pains”, în 1977; colecţia „The
Rendezvous and Other Stories”, în 1980; şi o reminiscenţă
literară, „The Rebecca Notebook and Other Memories”, în 1981.
A
murit la 19 aprilie 1989, în Cornwall.
2004: Generalul sârb bosniac, Radislav
Krstic, condamnat la 35 de ani de închisoare
Generalul sârb bosniac, Radislav Krstic, a
fost condamnat de Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internaţional
pentru Fosta Iugoslavie la 35 de ani de închisoare pentru
complicitate la genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de
război comise împotriva musulmanilor din Bosnia, în 1995, la
Srebrenica.
2007: Suspendarea președintelui Traian
Băsescu
Senatul şi Camera Deputaţilor, reunite în
sedinţă comună, au aprobat propunerea de suspendare a
preşedintelui Traian Băsescu, cu 322 de voturi pentru, 108
împotrivă şi 10 abţineri. Hotărârea Parlamentului privind
suspendarea din funcţie a preşedintelui României a fost publicată
în Monitorul Oficial nr. 265/19 aprilie 2007.
2024: East European Comic Con 2024.
(Bucureşti, Romexpo;19-21)
East European Comic Con este un eveniment de
amploare dedicat pasionaților de filme, seriale, benzi desenate,
jocuri video și multe altele, care revine cu o nouă ediție
programată să aibă loc în perioada 19-21 aprilie 2024 la Romexpo.
Este cel mai mare eveniment din estul Europei în acest domeniu și
oferă o gamă variată de activități și experiențe pentru
vizitatori.
Biletele pentru
eveniment sunt disponibile în diverse variante, inclusiv abonamente
și bilete individuale pentru fiecare zi. Prețurile acestora variază
între 60 și 175 de lei, oferind acces la întreaga gamă de
activități și prezentări.
Printre
invitații speciali pentru această ediție se numără actori
cunoscuți din seriale și filme de succes precum „Game of
Thrones”, „Supernatural”, „The Vampire Diaries”, „Harry Potter”, „Outlander” și multe altele.
Aceștia vor fi disponibili pentru întâlniri cu fanii, autografe și
sesiuni de întrebări și răspunsuri.
East European
Comic Con oferă oportunitatea pentru vizitatori de a participa la
diverse activități, inclusiv competiții regionale de gaming, teste
ale celor mai noi jocuri video și concursuri de cosplay, în care
participanții se pot transforma în personajele preferate din
universul lor preferat.
